Început despre început




      Trebuie să recunosc,mereu m-au speriat puţin începuturile,de orice fel.Fie că vorbim despre prima zi de şcoală, fie că vorbim despre începutul unei relaţii,începutul unei conversaţii sau chiar începutul unui pachet cu biscuiţi...mă rog, ăla mai puţin.În esenţă, începuturile sunt ca o gură de aer proaspăt în vieţile noastre, dar, uneori ne lăsăm cuprinşi de frica necunoscutului ce o aduc odată cu ele.Da, „marele necunoscut” din fiecare situaţie, aduce întrebările de genul : „Oare o să-mi fac  prieteni?” ,”Oare îi place şi lui de mine?” „O să fie cu final fericit?” , „Oare biscuiţii mei arată ca în reclamă?”.Poate nu, poate da, cert este că trebuie să facem ceva să aflăm, nu?Acel „leap of faith” trebuie asumat,iar clipa..trebuie trăită aşa cum vine ea.

     Aşadar, băieţelul care îşi făcea griji că nu va avea pe nimeni amic aleargă pe teren cu noul lui prieten, fata care se temea că el nu îi împărtăşeşte sentimentele se pregăteşte de prima ei întâlnire, iar eu...ei bine sunt foarte mulţumită cu biscuiţii mei.Trebuie să recunosc,arata ca in reclamă.Pentru voi cum au fost începuturile?